Bancile private si saracia mondiala


“Se tot vorbeşte în presă de ani de zile despre “enorma responsabilitate” şi despre hotărârile luate în conformitate cu aceasta, de către Mugur Isărescu, guvernatorul pe vecie al BNR, adică “Banca Naţională a României”. Cei în cunoştinţă de cauza ştiu desigur că banca centrală a fost privatizată în secret, în timpul guvernului Tăriceanu .  Aşa am ajuns şi noi în situaţia de ne-invidiat în care toate hotărârile privitoare la economia României, sunt luate de către camarila bancherilor care au pus laba pe BNR.

 

Cine mai dă doi bani pe “dedicaţia” lui Itzaresku de a menţine finanţele ţării în bună regulă, ori e o ţârâ idiot, ori în acută nevoie de educaţie economică adevărată, care este şi tema acestui articol. Datorită “abnegaţiei” sale a ajuns România datoare vândută străinilor care nu vor întârzia să rupă hălci din pământul nostru ca şi recompensă pentru creditele date     ( Roşia Montană ne sună familiar, nu?)

Articolul pare lung, dar se citeşte uşor, căci e oferit de un om deştept, “oblioo”, vechi contributor la forumul ziarului Ziua acum defunct şi re-înviat ca Ziua veche.  Când terminaţi veţi fi cu 100% mai înţelepţi dpv. economic şi veţi privi cu alţi ochi puzderia de bănci care au făcut cele mai bune profituri din toată Europa la noi în ţară, datorită trădării guvernului.

Nu vă veţi mai împrumuta lor niciodată, ci doar familiei şi cunoscuţilor, la nevoie. Treptat vor începe să apară şi cooperativele de credit al căror scop va fi într-ajutorarea economică a membrilor lor şi nu profitul. Sunt excelente dacă sunt conduse de oameni competenţi şi cinstiţi, vă rog să mă credeţi pe cuvânt.

Încă ceva: celor care cred că zilele au intrat la fundul sacului şi că urmează apocalipsa, deci nu mai avem decât să aşteptăm resemnaţi: TREZIŢI-VĂ fraţilor! Exact asta vor duşmanii noştri, să aşteptăm cu capul pe buturugă sfârşitul lumii.

Atitudinea asta nu face decât să perpetueze o stare de lucruri absolut intolerabilă şi să-i ducă direct în sclavie pe urmaşii noştri.  Mai bine daţi cu barda-n buturugă, decât să staţi umili în faţa gunoaielor ăstora!  Ţara-i a noastră şi nu a lor – să începem să ne-o luăm înapoi, educându-ne şi apoi acţionând ca cetăţeni informaţi şi siguri de noi şi nu ca turma manevrabilă pe care şi-o doresc vrăjmaşii României!

Studierea sistemului bancar si monetar britanic este complexa in masura in care foarte mare parte din activitatile sale sunt secrete.

Sistemul bancar despre care am invatat la scoala induce complet in eroare. Ni s-a spus ca banii pe care noi ii economisim, ii depunem la banca pentru a fi in siguranta. Banca ne inmaneaza un carnet de economii, in care noteaza suma pe care am depus-o. Banca ne da o mica dobanda anuala, care se adauga la suma depusa. Ni s-a spus ca banca imprumuta clientilor sai banii pe care noi i-am depus in banca, pentru o dobanda mai mare decat cea care ne-a fost acordata, iar diferenta dintre cele doua dobanzi este pastrata de banca pentru a-si plati angajatii, a cumpara si a intretine cladiri de birouri, sa produca valuta si pentru profit. Acesta este un model de comert onorabil, dar este doar o parte infima din ceea ce se petrece intr-o banca. In realitate este doar «efectul de vitrina», care ajuta la ascunderea falsificarii de valuta la scara uriasa, ce are loc in cadrul bancilor.

De-a lungul anilor, personae care cunosteau in detaliu sistemul monetar si bancar, au spus lucruri care ar fi trebuit sa declanseze toate sistemele de alarma.

Iata 3 exemple:

1) Henry Ford I. Magnatul motoarelor, care a fost pionierul productiei de masa in fabrici, scria:
`Este bine ca oamenii acestei natiuni nu inteleg sistemul monetar si bancar, caci daca l-ar intelege, cred ca, pana maine dimineata, ar incepe o revolutie. `

2) Nathan Rothschild (1777-1836), bancher, spunea: `Dati-mi mie voie sa tiparesc si sa controlez banii unei tari si nu ma mai intereseaza cine face legile.`

3) Reginald McKenna, fost ministru al finantelor si presedintele bancii Midland, spunea intr-un discurs in fata actionarilor acestei banci: ” Bancile creaza bani, atunci cand imprumuta sau cumpara ceva. Persoanele care au controlul asupra creditului, intr-o anumita tara, tin in mainile lor destinul acelei tari si determina politicile ce vor fi adoptate de respectiva tara. “

Care au fost inceputurile

Pentru a intelege sistemul monetar sunt necesare anumite cunostinte legate de istorie. De la inceputurile comertului, aurul a fost folosit pentru a masura bogatia, desi este nefolositor in a mentine viata, iar in ceea ce priveste viata, alte metale sunt mult mai folositoare.

Au fost batute monezi din aur, iar gramajul unei monede era echivalent cu valoarea unei livre de argint. De aici termenul de Pound Sterling ( livra de argint ). Argintul si cuprul erau cateodata folosite pentru monezile de mica valoare.

Siguranta a fost intotdeauna o problema in ceea ce priveste aurul, asa ca, spre sfarsitul Epocii Medievale, cei care detineau mari cantitati de monede sau bare din aur, au inceput sa duca aurul la aurari, pentru ca aurul sa fie in siguranta, pentru ca aurarii aveau cele mai mari si mai sigure seifuri. Proprietarii aurului plateau o taxa de inmagazinare aurarilor pentru serviciul lor si primeau in schimb o chitanta, echivalenta cu aurul depozitat.

La inceput, proprietarii recuperau aurul, in functie de necesitatile lor de comert, iar chitantele erau anulate.

Totusi, dupa o anumita perioada de timp, oamenii au devenit asa de increzatori in siguranta aurului lor, depozitat in seifurile aurarilor, incat au inceput sa schimbe intre ei doar chitantele obtinute la depozitarea aurului. Aceste chitante se numeau cecuri si a fost inceputul tipului de sistem monetar prin cecuri.

Pe masura ce chitantele treceau dintr-o mana in alta, aurul ramanea in seifurile aurarului, fara sa produca nimic. Aurarul si-a dat seama ca seifurile lui erau intotdeauna pline cu aur, asa ca s-a gandit sa-l imprumute, in schimbul unei dobande de 10 %. In practica, aurarii nu inmanau in mod fizic clientilor aurul respectiv, ci doar emiteau o chitanta, in acelasi mod in care emisesera o chitanta proprietarilor respectivului aur.

Aurul nu apartinea aurarilor, care fusesera deja platiti de proprietari pentru a avea grija de el- dar acum il imprumutau altora si primeau in plus o dobanda de 10 % !!

Aurarii erau in marea lor majoritate evrei si pot fi considerati drept primii bancheri ai omenirii.

Acestia au devenit in curand deosebit de bogati, cu ajutorul aurului care nu le apartinea !  

Aceasta este camatarie prin definitie!!!

Atunci cand regele Edward 1 s-a urcat pe tronul Angliei in 1272, acesta si-a dat imediat seama de problemele sociale si economice cauzate de membrii comunitatii evreiesti prin practicile lor camataresti. Acesta nu s-a lasat mituit pentru a proteja aceste activitati camataresti si a dat un edict regal in care prevedea ca membrii comunitatii evreiesti din Anglia isi pot castiga existenta doar ca fermieri, comercianti, mestesugari sau soldati- ocupatii oneste pe care le aveau si concetatenii lor neevrei.

Evreilor nu le-a convenit acesta lege si au continuat practicile lor camataresti in secret, ajungand sa perceapa dobanzi de 20% pentru imprumuturile lor. S-au ocupat si cu topirea monezilor de aur si argint pe care le-au exportat in Europa, punand astfel economia Angliei in primejdie si secatuind tara de aur.

Regele Edward si-a pierdut rabdarea fata de aceste practici corupte si in 1290 a promulgat Statutul Evreimii. S-a decretat expulzarea tuturor evreilor din tinuturile regale, impreuna cu averile lor personale si s-a interzis pentru eternitate reintoarcerea lor in Anglia. Majoritatea evreilor au fost escortati in siguranta pana in Franta.

Anglia a rezistat reintoarcerii evreilor pentru aproximativ 350 de ani- pana la inceputul domniei lui Carol 1 (1625). Dintr-o scrisoare datata 16 iunie 1647, scrisa de Oliver Cromwell, aflam ca ” va fi sprijinita reintoarcerea evreilor in Anglia, in schimbul unei recompense financiare. Totusi, aceasta reintoarcere este imposibila, atat timp cat Carol 1 este in viata. “

In urma unui sir intreg de ilegalitati si acte de coruptie in Camera Comunelor, o ramasita de tip comunist, cunoscuta drept «cartitele», s-au investit cu « Suprema Autoritate in Anglia».

Enciclopedia Evreiasca confirma faptul ca Oliver Cromwell era in contact cu puternice interese financiare evreiesti din Olanda si ca a fost platit cu mari sume de bani de catre Menasse Ben Israel, in timp ce alt evreu, Fernandez Carvajal, era principalul contractor care se ocupa cu furnizarea de armament si echipament pentru Armata de Tip Nou a lui Cromwell.

Dupa distrugerea multor cladiri impozante din Anglia si executia lui Carol 1 in 1649, in urma unui proces de tip stalinist, Cromwell a instaurat dictatura in Anglia si s-a proclamat Lord Protector (1653-1658). A fost succedat de catre fiul sau Richard (1658-1659). Pe timpul domniei lui Cromwell, evreii s-au reintors in Anglia, dar fara permisiune oficiala.

In Scotia domnea Carol al 2-lea, iar dupa moartea lui Richard Cromwell, a fost inscaunat rege al Angliei si al Scotiei, in 1660. Pe Carol al 2-lea nu il interesa problema evreiasca si a ignorat experienta si intelepciunea regelui Carol 1.

Carol al 2-lea a fost urmat la tron de James al 2-lea. Pe timpul domniei lui, in intregul regat, a fost raspandita multa propaganda dusmanoasa impotriva sa. Majoritatea propagandei isi avea originea in Olanda si a fost urmata de debarcarea in Anglia a lui William de Orania si fuga regelui James al 2-lea in Franta in 1688. Printre cei care l-au tradat pe James al 2-lea s-a numarat si John Churchill, care va deveni primul Duce de Marlborough si care, aflam din Enciclopedia Evreiasca, era platit cu suma de 6000 de lire sterline pe an, de catre un evreu olandez, pe numele de Solomon Medina.

Obiectivul real al finantistilor invadatori a fost indeplinit cativa ani mai tarziu, in 1694, prin asa-zisa «Revolutie Glorioasa». Aceasta a fost o catastrofa pentru natiunea engleza si a avut loc prin Consimtamant Regal dat de regele olandez William al 3-lea de Orania, pentru infiintarea Bancii «Angliei» si institutiei Datoriei Nationale. Aceasta Carta Regala a incredintat unui comitet anonim misiune de a bate moneda, convertind baza bogatiei in aur si a permis camatarilor internationali sa-si asigure credite pe baza taxelor percepute de la cetateni.

Din acel moment s-a pus in miscare o masinarie economica care a facut ca toata bogatia sa se bazeze pe termenii fictivi ai aurului, aur controlat in totalitate de catre strainii evrei. Aceasta masinarie a secatuit regatul si i-a distrus bogatia reala, care era un drept prin nastere al poporului englez.

In curand i s-a impus Scotiei uniunea politica si economica a Angliei si Scotiei cu scopul de a distruge Monetaria Regala Scotiana, inca independenta si a atrage Scotia in capcana Datoriei Nationale, prin intermediul Bancii «Angliei».

Acum, cu Marea Britanie in totalitate in ghiarele camatarilor evrei si a chibitilor lor, exista pericolul real ca, mai devreme sau mai tarziu, membrii noului parlament unit, in spiritul stramosilor lor, sa rastoarne aceasta stare sordida a lucrurilor. Pentru a preveni asa ceva, s-a inventat sistemul politic de partide, care a impiedicat rezistenta nationala si le-a permis sforarilor sa stapaneasca prin discordie, folosind puterea monopolului financiar proaspat obtinut, asigurandu-se ca politicile si servitorii lor, vor supravietui diverselor incercari, cu ajutorul ziarelor, a pamfletelor si a conturilor bancare.

Aurul a continuat sa fie la baza creditelor pana dupa primul razboi mondial. Creditele erau permise pana la o valoare de 10 ori mai mare decat cea aflata in conturile bancii, sistem cunoscut sub numele de Rezerva Fractionala de 10 la suta. Cu alte cuvinte, 100 de lire echivalent in aur detinute de banca ii permiteau acesteia sa ofere un credit de 1000 de lire, cu dobanda aferenta, clientilor care prezentau bonitate, adica un gaj, 900 de lire materializandu-se din aer.

Pentru o dobanda de 5%, 100 de lire echivalent in aur aduceau un venit anual de 50 de lire din dobanda, 1000 de lire care trebuiau returnate in totalitate catre banca, plus un venit anual de 50 de lire din dobanda pe activele bancii (gajul), profituri bunicele pentru munca de stilou depusa !

Desi aurul nu mai este folosit la baterea de moneda, acesta continua sa aiba un rol misterios in lumea finantelor. In fiecare zi lucratoare, la ora 11 dimineata, in Londra, domnul Rothschild, dupa ce da cateva telefoane unor prieteni din intreaga lume, stabileste personal pretul aurului pentru urmatoarele 24 de ore. Deasemenea, pe diferitele bancnote, sub Banca Angliei, sta scrisa urmatoarea propozitie :«Promit sa platesc purtatorului acestei bancnote, la cerere, suma de 5 (sau ce valoare este inscrisa pe bancnota) livre»

Sistemul bancar modern este in general similar cu cel care functiona la sfarsitul secolului 17, dar in prezent 97% din tranzactii sunt reprezentate de numere si coduri testate sau intrari electronice in computere. Astazi, doar 3% din tranzactii se realizeaza cu ajutorul bancnotelor de hartie sau a monedelor metalice, care trebuie sa fie cumparate de catre banci de la Banca «Angliei».

Astazi, bancile si societatile de constructii creaza bani din nimic pentru credite purtatoare de dobanda, fara restrictiile impuse se sistemul de Rezerva Fractionala, cu conditia ca cel care imprumuta sa prezinte un gaj adecvat. Atunci cand creditul este returnat bancii, impreuna cu dobanda aferenta, acesti bani sunt considerati active ale bancii, desi la inceput banca nu avea nimic si nu si-a asumat niciun risc, tranzactia fiind protejata de gajul oferit de client.

Cum functioneaza sistemul

O prospera companie care are productie doreste sa se extinda intr-o cladire mai mare si are nevoie de 500 000 de lire sterline pentru acest proiect. Nu poate realiza asta, in timpul necesar, din veniturile obtinute de companie, datorita taxelor foarte mari pe profitul realizat, asa ca cere un credit de la banca.

Directorul bancii examineaza bilantul contabil al companiei, pentru a se asigura ca aceasta este solvabila. Daca este satisfacut, acesta cere companiei un gaj de, sa zicem, 600 000 de lire sterline, sub forma de actiuni ale companiei, titluri de proprietate, polite de asigurare,s.a.m.d., ce for fi incuiate in seiful bancii, in contul creditului.

Dupa acordarea creditului, directorul de banca detine un gaj de 600 000 de lire sterline, pentru un credit de 500 000 de lire sterline, iar secretara companiei iese de pe usa bancii doar cu un carnet de cecuri si cu permisiunea directorului de banca de a scrie file de cec, pentru a plati constructia noii cladiri.

Directorul de banca nu a imprumutat cele 500 000 de lire sterline luand bani din conturile altor clienti sau din seifurile bancii la care este director. Nimic nu s-a schimbat, cu exceptia unei intrari contabile, care consemneaza ce gaj a lasat compania de inginerie si valoarea acestui gaj, acum aflat in seiful bancii, plus un cont purtator de dobanda, care evidentiaza ca aceasta companie datoreaza bancii 500 000 de lire sterline. Creditul de 500 000 de lire sterline a fost creat, dar nu din resursele bancii, care a dat doar un carnet de cecuri, a facut cateva insemnari in registrul de intrari si a depozitat gajul oferit.

Valoarea reala

Valoarea reala in ceea ce priveste bunurile si serviciile provine din cadrul comunitatii. Bunurile necesare pentru constructia extensiei fabricii sunt luate de la oameni si acum exista un plus de 500 000 de lire sterline in circulatie, la care trebuie platita o dobanda.

Compania care face productie isi mareste productia, cu ajutorul unei fabrici de dimensiuni mai mari si returneaza creditul luat. Documentele tinute drept gaj sunt returnate de catre banca, companiei. Cele 500 000 de lire sterline sunt inregistrate de banca ca si active, iar dobanda incasata este inregistrata ca si venit.

Banca risca putin sau nimic si obtine un profit scandalos de mare, printr-o simpla operatiune de contabilitate. Aceasta este contrafacere de valuta pe cai legale, este camatarie.

Exista o penurie permanenta de bani in economia nationala si aceasta penurie poate fi remediata in sistemul actual doar prin noi credite, purtatoare de dobanda, create de catre bancile private din nimic. Acesta stare de fapt trebuie sa inceteze, iar un guvern responsabil trebuie sa emita valuta pentru toate tranzactiile, fara dobanda, in cantitate suficienta, care sa fie egala cu Produsul National Brut.

Portiunea din Datoria Nationala Britanica acumulata prin camatarie trebuie anulata.

Toate bancile si societatile de constructie sunt controlate in Marea Britanie de catre Banca «Angliei», avant jumatate din directorii lor numiti de catre guvernul aflat la acea data la putere si avand drepturi depline de vot. Cealalta jumatate sunt numiti in mod secret, putand fi chiar nebritanici, desi si acestia au drepturi depline de vot !

Membrii Parlamentului Britanic nu au dreptul de a adresa interpelari in parlament, legate de Banca«Angliei».

Solutia ar fi nationalizarea «Bancii Nationale».. Dakota de Nord este singurul stat component al SUA a carui banca centrala este in proprietatea statului. Bank of North Dakota (BND)a ajutat acest stat sa scape de criza de credit prin care trece mare parte a omenirii in acest moment. BND are o baza de deponenti captivi foarte mare deoarece legea prevede ca toate veniturile statului sa fie depuse in aceasta banca, asa incat banca a fost solventa indiferent ce s-a intamplat pe piata de imprumuturi interbancare. Un articol in The Economist remarca ca bancile puternice cu capital public din India, China si Brazilia au ajutat aceste tari sa evite in ultimii 2 ani o criza bancara. Si Romania a fost obligata sa mentina fonduri de rezerva foarte mari, capital irosit, in conditiile in care este nevoita sa taie din servicii, pentru a-si echilibra bugetul. Statele sunt obligate sa procedeze asa, pentru ca nu au acces la linii de credit cu dobanda aproape zero, la care au acces bancile private. Avand propria banca guvernamentala, se poate crea «credit bancar» in acelasi mod in care il creeaza bancile private.
Dakota de Nord are o banca guvernamentala de peste 90 de ani, are cea mai scazuta rata a somajului din SUA si poate sustine si in prezent un surplus bugetar. Nu are niciun fel de probleme de finantare. Si asta pentru ca bancile cu capital public functioneaza dupa un alt principiu, ele sunt in slujba comunitati”.

%d bloggers like this: