8 MARTIE este o inventie a STANGII evreiesti.


Ziua de 8 Martie a fost propusa in 1910, de Clara Zetkin (1857-1933), ca zi dedicata femeii, care sa fie sarbatorita la nivel international, la asa-numita Conferinta a Femeilor Socialiste de la Copenhaga.

Prima sarbatorire a femeii la 8 martie, a avut loc in anul urmator. Cu toate ca 8 martie este numita “ziua internationala a femeii”, aceasta zi nu a fost sarbatorita oficial decat in tarile din fostul „lagar socialist“.

De ce 8 Martie?

Unul dintre motivele cel mai des invocat este ca in aceasta zi avusesera loc mai multe demonstratii revendicative ale „femeilor muncitoare“, incepand cu o greva a tesatoarelor new-yorkeze din 1857.

Insa, diac. prof. dr. Andrei Kuraev pornind de la originea evreica a Clarei Zetkin, sustine ca aceasta a propus ziua de 8 martie pentru ca s-a gandit la sarbatoarea Purim care rememoreaza anual un cumplit masacru (dupa traditie, 75.000 de morti – barbati, femei si copii) intreprins asupra poporului persan de iudeii aflati in exil. Personajul-cheie al evenimentului este tocmai o femeie, Estera, devenita intruchipare biblica a “eroismului“ feminin evreiesc. El sustine ca Esterei ii este inchinata cea mai vesela sarbatoare a evreilor – Sarbatoarea Purim. Astfel, in viziunea sa, ziua de 8 Martie este o chemare a lumii de a slavi Femeia-Lider – pe Estera, adica a serba Purimul.

8 Martie – o sarbatoare necrestina

Ortodoxia nu a asumat ziua de 8 martie ca zi inchinata femeii. Daca ar fi sa vorbim de o zi pe care Ortodoxia o inchina femeilor, acesta este Duminica Femeilor Mironosite, a treia duminica dupa Invierea Domnului. Femeile Mironiste sunt cele care au urmat, au slujit lui Hristos atat inainte cat si dupa moartea Sa si au vestit pentru prima data ca El a inviat din morti. Potrivit Sfintei Scripturi, ele au plecat de la mormant „cu frica si cu bucurie mare ca sa vesteasca ucenicilor Lui“ (Matei 28, 18). „Dar cand mergeau ele sa vesteasca ucenicilor, iata Iisus le-a intampinat zicand: Bucurati-va!“ (Matei 28, 9). Cu aceste cuvinte intampina Biserica femeia.

Cu totii stim ca 8 Martie este “ziua internationala a femeii”. De asemenea stim ca femei sint in toate tarile lumii. Cu toate acestea, in ultimii ani ne-am dat seama ca aceasta zi se serbeaza doar in tarile fostei URSS si in unele tari foste socialiste. De ce in celelalte tari nu se serbeaza aceasta zi? 8 Martie nu e ziua femeii, ci a unui tip de femeie – a femeii-revolutionar. Iata de ce in tarile unde miscarea comunista nu a prins radacini, aceasta sarbatoare nu s-a pastrat.

De ce insa ziua femeii-revolutionar a fost pusa pe 8 Martie? Cine din liderii miscarii a fost concediat? Cine a fost arestat? Cine din ei s-a nascut in aceasta zi? Nici un raspuns… De aici reiese ca motivele crearii acestei sarbatori nu au fost istorice, sociale sau publice. Ceva personal se asocia la fondatorii acestei sarbatori cu aceasta data. O data ce motivele au fost personale, ar trebui sa cercetam mai indeaproape persoanele, care de altfel ne sunt cunoscute inca din copilarie. Numai ca abia nu demult ne-am permis sa observam ca nu doar apertenenta la Internationala si ideile revolutionare erau comune pentru ei, ci si o legatura etnica. Internationala, cum s-a constatat mai tirziu, in mare parte era uninationala. Este un fapt fara de care nu se poate vorbi despre miscarea revolutionara din Europa sf. sec. 19 – inc. sec. 20. Anume evreii au ridicat popoarele impotriva “lumii violentei” si au propus ca ea sa fie “distrusa din temelie”.

Instinctul mitic al revolutiei pune intrebarea astfel: “Au fost in istorie femei care au ridicat poporul in lupta contra tiraniei si au avut succes?” Rugind un european sa dea un nume de femeie-lider, el negresit va raspunde: Ioana d’Arc. Dar Clara Tetkin e evreica si pentru ea mai familiare sunt asocierile cu evenimentele din istoria poporului sau. Pentru evrei Ioana d’Arc se asociaza cu Estera din istoria biblica. De acea, atunci cind Partidul a pus problema infiintarii unei sarbatori feminine, Clara Tetkin si-a adus aminte de Estera.

Cu multe secole in urma Estera si-a salvat poporul de minia unui tiran. Istoria aceasta este prezenta nu numai in Biblie. Esterei ii este inchinata cea mai vesela sarbatoare a evreilor – Sarbatoarea Purim. Ea se serbeaza la sfarsitul lunii februarie – inceputul lui martie. Aceasta sarbatoare nu are o data fixa (ca si Pastele crestin) si e posibil ca in anul cind s-a infiintat “ziua internationala a femeii” Purimul a coincis cu 8 Martie. A schimba in fiecare an data ar fi fost incomod, de aceea s-a hotarit ca ziua femeii-revolutionar sa se serbeze aparte de Purim. Indiferent de aceasta insa, in fiecare an ziua de 8 Martie este o chemare a lumii de a slavi Femeia-Lider – pe Estera, adica a serba Purimul. Numai ca in acea zi au fost nimiciti 75.000 de oameni – elita tarii, din imperiul persan.

Cum se poate sarbatori o zi de macel? Nici un popor din lume nu serbeaza o asemenea zi cu bucurie. Purimul – sarbatoare in special pentru copii ( unde se cinta, se joaca, iar Talmudul recomanda celor maturi chiar sa bea bauturi spirtoase pina nu mai deosebesc diferenta dintre expresiile “blestemat fie Aman” si “binecuvintat este Mardoheu”) este comemorarea unui masacru in care au murit poate mii de copii. Nu a fost o batalie (cum incearca unii sa explice), in care si evreii si persii sa se lupte cu armele in mina, ci anume un macel.

Biserica nu are nimic impotriva personajelor biblice, doar ca intelegerea evenimentelor petrecute in cartea Estera este diferita in crestinism si iudaism. Crestinismul vede in aceasta cum Dumnezeu nu a permis ca poporul Sau sa fie nimicit de dusmanii persi, iar iudaismul vede in toate popoarele un dusman, care ar trebui sa fie nimicit asemenea persilor.

Exista in istoria gindirii iudaice o parere precum ca toate popoarele sunt ostile evreilor, iar evenimentele Purimului amintesc cum trebuie sa se procedeze cu ele.

In crestinism, razboaiele si robia babiloniana din Vechiul Testament sint intelese in mod alegoric. In iudaism insa s-a pastrat intelegerea literala a normelor si exemplelor vechi-testamentare.

De ce un popor in istoria caruia au fost atitea suferinte, care a trecut prin atitea devastari, sarbatoreste un masacru care in vechime i-a reusit?

Internationala a avut scopuri mondiale. Ea a avut ce spune lumii: ca Purimul e sarbatoarea nimicirii dusmanilor, iar dusmanii Revolutiei bineinteles au fost nu numai capitalistii, ci si Biserica. In acest caz e lipsita oare de motivatie presupunerea ca in constiinta liderilor evrei ai Internationalei, miscarea revolutionara feminina se asocia cu Estera, iar 8 Martie – din obisnuinta cu sarbatoarea Purim?

Am scris acest articol nu pentru ca noi crestinii sa avem o atitudine neprietenoasa fata de cei de un neam cu Clara Tetkin, ci pentru a intelege ce sarbatorim de fapt pe 8 Martie si pentru a reintoarce stima fata de traditiile noastre ortodoxe. Motivele Clarei Tetkin sunt evidente… Nu inteleg de ce noi ar trebui sa serbam Purimul evreilor. N-ar fi timpul sa uitam de sarbatorile “rosii”, ostile crestinismului si de 8 Martie in special. Zi care nu are nimic comun cu femeia crestina.

Care este sarbatoarea femeii crestine?

Crestinismul sarbatoreste femeia intr-un mod smerit, asa cum se cade. De fapt nici nu e normal sa existe o sarbatoare diferentiata pe sexe, ca din moment ce exista o sarbatoare a femeii, logic ar fi sa existe si o sarbatoare a barbatului, dar aceasta nu este. De aceea credem ca femeia este subapreciata atunci cand i se inchina o zi anume, ca una ce are nevoie de celebrare pentru a-si asigura conditia de om. Crestinismul nu sarbatoreste firea umana, ci cinsteste nevointele laudabile ale sfintilor, indiferent de sex. Calendarul bisericesc este plin de cinstiri ale sfintelor femei, mucenite sau cuvioase, dupa nevointele lor. Dar exista o zi anume, prin care Biserica cinsteste femeile impreuna, si anume ziua mironositelor, Duminica mironositelor, zi in care sunt slavite toate sfintele femei care L-au urmat pe Mantuitorul, unele chiar pana la Cruce, cum e cazul Sfintei Mironosite Maria Magdalena. Pentru a inlatura ideea de discreditare a femeii in fata barbatului, Traditia le numeste nu numai sfinte femei, ci si intocmai cu Apostolii. Oricine vietuieste in Hristos, barbat sau femeie, este mai presus de oricine vietuieste dupa legile lumii cazute, indiferent ca ar fi barbat sau femeie.

Asadar dorim tuturor femeilor: fecioare, casatorite sau vaduve, sa urmeze sfintelor femei mironosite pe drumul Crucii Mantuitorului, care sa le daruiasca focul dumnezeiesc al iubirii sfintei Maria Magdalena si inima buna a sfintei Veronica, cea care a sters fata Matuitorului, ostenita pe drumul Crucii.

O alta mare sarbatoare ce aduce bucurie indeosebi femeilor (crestine) este Bunavestire, cand Fecioarei Maria i se ofera cinstea maxima de a purta in pantece pe Dumnezeu Fiul, Iisus Hristos.

Posted March 8, 2011 by nogovernment in Uncategorized

%d bloggers like this: